Zîmbetul este doar o mască:)

- Vrei să îţi spun un secret? Şi eu sunt tristă. - Tu, tristă? Nu cred! Tot timpul te-am văzut veselă, pozitivă, ai mereu un cuvânt de încurajare pentru toată lumea, radiezi... Chiar m-am întrebat, de unde ai atâta forţă? - E o mască. În faţa lumii zâmbesc, dar, de fiecare dată când mă întorc cu spatele, pierd câte o lacrimă. - De ce să porţi o mască?! - Pentru că oamenii nu vor trişti în preajma lor. Au propriile tristeţi. Şi, până la urmă, n-au nicio vină pentru durerile mele. De ce le-aş transmite şi lor starea mea deplorabilă? Masca asta nu-i alungă pe toţi de lângă mine... - Aş fi putut jura că eşti fericită…- De fapt, chiar în secunda asta în care, vezi, zâmbesc, îmi urlă sufletul de durere. Îmi vine să mă ascund de lume, să mă duc la capătul pământului. - De ce, ce se întâmplă cu tine? - Dureri. Neîmpliniri. Doruri .Lucruri care nu îmi fac dreptate. Și am obosit să lupt. Pentru ce atâtea lupte fără nicio izbândă? Iar după fiecare luptă, în loc să câştig ceva, mai pierd ceva şi pe cineva… Şi rămân într-o singurătate chinuitoare… Știai că prețul sincerității este singurătatea?- Singurătate? Dar ai în jur atâţia oameni! Atâtea persoane care te adoră, care te vor în preajma lor… - Mă vor atâta timp cât au nevoie de mine. Dar nu mă mai vor şi atunci când am şi eu nevoie de ei... Noaptea, tot singură adorm... Nu împart perna cu nimeni. Nu îmi împart durerile cu nimeni. Nici temerile, nici visurile şi nici fărâmele de bucurie... Împart doar masca asta fericită…
                                                                                                                    Autor anonim)